CITÁ vb. I. tr. 1. A numi, a indica (pe cineva sau ceva) pentru a întări ceva, pentru a face cunoscut pe cineva sau ceva; a semnala ceva. 2. A reproduce exact spusele sau cele scrise de cineva; a da un citat. 3. A chema (pe cineva) în fața unei instanțe judecătorești printr-o citație. [Cf. lat., it. citare, fr. citer]. Vezi definitia »

Stiinta si arta studiului proiectarii si planificarii lucrarilor de construire si reconstruire a amenajarilor omenesti si necesare Vezi definitia »

ACCEPTÁ, accépt, vb. I. Tranz. A primi, a consimți să...; a fi de acord cu...; a admite, a aproba. – Fr. accepter (lat. lit. acceptare). Vezi definitia »

SEDIMENTÁ vb. refl. a se depune în straturi; a forma sedimente. (< fr. sédiementer, germ. sedimentieren) Vezi definitia »

PRETÁ vb. refl. 1. a se deda; a consimți la ceva incorect, nelegat, reprobabil. 2. a se potrivi la... (< fr. prêter) Vezi definitia »