BRIÁNȚĂ s. f. 1. strălucire. 2. (fig.) splendoare, măreție, pompă. (< fr. brillance) Vezi definitia »

ORTÓZĂ s. f. feldspat potasic, incolor sau uneori alb, gălbui-roșietic ori verzui, frecvent în granit și gnais; ortoclaz. (< fr. orthose) Vezi definitia »

FLORÍSTICĂ s.f. Știință a cultivării florilor. ♦ Ramură a geografiei plantelor care studiază răspândirea florei pe glob. [< fr. floristique, germ. Floristik]. Vezi definitia »

FLÉGMĂ s.f. 1. Mucozitate expectorată, scuipat vâscos. 2. (Fig.) Nepăsare, indiferență totală față de emoții; caracter rece, impasibil. [< fr. flegme, cf. gr. phlegma]. Vezi definitia »

ANAPTÍXĂ s.f. (Fon.) Introducere a unei vocale între două consoane. [Pl. -xe. / < fr. anaptyxe, cf. gr. anaptyxis – deschidere < ana – în sus, ptyssein – a desfășura]. Vezi definitia »