CRÚCNĂ, crucne, s. f. Bară de oțel, cu mâner în formă de ochi, cu care se scutură zgura de pe vatra cuptorului ori cu care se amestecă baia de metal topit la fabricarea oțelului. – După germ. Krücke. Vezi definitia »

piúță, piúțe, s.f. (reg.) piuliță. Vezi definitia »

DISMORFÓZĂ s. f. dismorfie. (< fr. dysmorphose) Vezi definitia »

POTECÚȚĂ, potecuțe, s. f. Diminutiv al lui potecă; potecea. ◊ Expr. A lua potecuța (înapoi) = a se întoarce, a face cale întoarsă. – Potecă + suf. -uță. Vezi definitia »

DĂRMĂTÚRĂ s. f. v. dărâmătură. Vezi definitia »