TOCÍLĂ, tocile, s. f. Mașină compusă dintr-un disc abraziv acționat cu un mâner sau o pedală, cu care se ascut instrumentele de tăiat. – Din bg., scr. točilo. Vezi definitia »

NEORETÓRICĂ s. f. curent în gândirea filozofico-lingvistică modernă care reia dintr-o perspectivă nouă arta antică a vorbirii. (< fr. néorhétorique) Vezi definitia »

CANABÍNĂ s.f. Substanță rășinoasă extrasă din cânepa de India. [Cf. lat. cannabis – cânepă]. Vezi definitia »

PLASMOCITÓZĂ s. f. prezența de plasmocite în sânge sau în organele hematopoietice. (< fr. plasmocytose) Vezi definitia »

VOALÉTĂ, voalete, s.f. Țesătură subțire, foarte rară, fixată la pălăriile femeiești ca garnitură sau pentru a acoperi fața. Vezi definitia »