OBIÉCȚIE s.f. Argument pe care cineva îl opune unei propuneri, unei pretenții, unei teze sau prin care își manifestă dezacordul față de acestea. [Gen. -iei, var. obiecțiune s.f. / cf. fr. objection, lat. obiectio – mustrare]. Vezi definitia »

CRISTALIZÁȚIE, cristalizații, s. f. Cristalizare. [Var.: cristalizațiúne s. f.] – Din fr. cristallisation. Vezi definitia »

CRONOFOTOGRAFÍE s. f. înregistrare fotografică a unei mișcări la scurte intervale de timp, în scopul studierii acesteia. (< fr. chronophotographie) Vezi definitia »

VINIFICÁȚIE s. f. ansamblul operațiilor de obținere, ameliorare și conservare a vinurilor. (< fr. vinification) Vezi definitia »

ETIMOLOGÍE s.f. 1. Ramură a lingvisticii care se ocupă cu istoria cuvintelor, stabilind originea și evoluția formei și a sensului lor. 2. Explicare istorică a sensului și a formei unui cuvânt. ♦ Etimon. ◊ Etimologie populară = modificare a unui cuvânt sub influența unui alt cuvânt mai cunoscut, cu care are asemănări și de la care s-ar putea crede că derivă; etimologie multiplă = explicarea originii unui cuvânt prin toate etimoanele probabile. [Gen. -iei. / cf. fr. étymologie, lat., gr. etymologia – studiul înțelesului adevărat < etymos – adevărat, logos – studiu]. Vezi definitia »