SĂMĂNĂTORÍSM s. n. Curent literar inițiat la începutul secolului XX, în România, de revista „Sămănătorul”, care acuza stările sociale existente, opunând orașului „viciat” de civilizație imaginea idilică a satului patriarhal, considerând țărănimea ca depozitara exclusivă a valorilor naționale și cultivând o literatură de inspirație rurală și istorică. [Var.: semănătorísm s. n.] – „Sămănătorul” (n. pr.) + suf. -ism. Vezi definitia »

ESENȚIALÍSM s.n. Doctrină medicală mai veche care atribuia bolile unor așa-numite „esențe”, proprii fiecărei boli. [< fr. essentialisme]. Vezi definitia »

PSEUDOHERMAFRODITÍSM s. n. Anomalie în care caracterele sexuale aparente sunt opuse sexului respectiv; androginie (2). [Pr.: pse-u-] – Cf. fr. pseudo-hermaphrodisme. Vezi definitia »

PROTOCRONÍSM s. n. Curent de idei preocupat să pună în valoare elementele de prioritate în afirmarea unei idei, a unei teme etc. în istoria culturii (la nivel universal). – Proto- + [sin]cronism. Vezi definitia »

SINARMONÍSM s. n. (Fon.) Asimilare progresivă a vocalelor dintr-un cuvânt, întâlnită în limbile turco-tătare; armonie vocalică. – Din fr. synharmonisme. Vezi definitia »