BIZÓN, bizoni, s. m. 1. Animal rumegător din subfamilia bovinelor, specific pentru America de Nord, azi pe cale de dispariție (Bos bison). 2. Piele de bizon (1) tăbăcită; piele de vițel tăbăcită care imită pielea bizonului. – Fr. bison (lat. lit. bison, -ontis). Vezi definitia »

TAUTOCRÓN, -Ă adj. (fiz.) care are loc în timpi egali; situat la intervale egale, identice de timp. ♦ (mat.) curbă ~ă (și s. f.) = curbă (cicloidă) în plan vertical, cu convexiunea în jos, pe care un punct material greu ajunge în punctul cel mai de jos în același interval de timp din orice poziție ar porni fără viteză inițială; mișcare ~ă = mișcarea mai multor puncte materiale grele care pornesc simultan fără viteze inițiale, din diferite puncte ale unei curbe tautocrone. (< fr. tautochrone) Vezi definitia »

falchídion s. n. – (Înv.) Parte procentuală asigurată de lege moștenitorilor direcți: după codul din 1814, constituia 33 (la sută) din moștenire, dacă numărul copiilor era mai mic de patru, și 50 (la sută), dacă era mai mare. Ngr. φαλϰίδιον (sec. XVII), din lat. lex Falcidia. Vezi definitia »

BARBIȘÓN s.n. Bărbuță ascuțită; cioc. [< fr. barbichon]. Vezi definitia »

PERNIÓN s. n. tumefiere cutanată la extremități, care apare în urma unor degerături. (< fr. pernion, lat. pernio) Vezi definitia »