DECUMÁN, -Ă adj. (Ant.; despre pământuri) Care aparținea statului roman și pentru care colonii plăteau a zecea parte din venit. ◊ Poartă decumană = poartă a unui castru sau a unei tabere romane situată în partea opusă inamicului și în dreptul căreia se afla cohorta a zecea. [< lat. decumanus – al zecelea, cf. fr. décuman]. Vezi definitia »

CICLOPROPÁN s.n. (Chim.) Gaz incolor, inflamabil și exploziv, cu miros și gust caracteristic, folosit în instalații și ca anestezic general. [< fr. cyclopropane]. Vezi definitia »

ANTIUMÁN, -Ă adj. lipsit de omenie. (< anti- + uman) Vezi definitia »

PALÁN s. n. macara din două mufle identice, servind la ridicarea unor greutăți mari. (< fr. palan) Vezi definitia »

a cădea de fazan expr. a fi păcălit, a fi înșelat. Vezi definitia »