BELGIÁN, -Ă, belgieni, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține Belgiei sau populației ei; privitor la Belgia sau la populația ei. 2. S. m. și f. Persoană care face parte din populația de bază a Belgiei. Vezi definitia »

orgán (orgáne), s. n. – 1. Mădular, parte a corpului. – 2. Orgă. – 3. Harfă, lăută. – Mr. organ. Mgr. ὄργανός, parțial prin intermediul sl. oruganu (Murnu 40). Sec. XVI, înv. cu ultimul sens, în cel de al doilea substituit în general de orgă, s. f., din fr. orgue. – Der. organic, adj., din fr. organique; organism, s. n., din fr. organisme; organist, s. m., din fr. organiste; organiza (var. înv. organisi), vb. din fr. organiser și anterior din ngr. ỏργανίζω (Gáldi 216); organizator (var. înv. organisitor), adj.; organizați(un)e, s. f., din fr. organisation; neorganizat, adj. (dezorganizat, fără organizare); dezorganiza, vb., din fr. désorganiser; reorganiza, vb. (a organiza din nou), din fr. reorganiser; anorganic (var. neorganic), adj., din fr. anorganique. Vezi definitia »

OMBUDSMÁN s. m. (în țările scandinave) personalitate independentă care are sarcina să examineze plângerile cetățenilor împotriva administrației. (< fr. ombudsman) Vezi definitia »

TUNISIÁN, -Ă, tunisieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația de bază a Tunisiei sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Tunisiei sau populației ei, privitor la Tunisia sau la populația ei. ♦ (Substantivat, f.) Limba vorbită de tunisieni. [Pr.: -si-an] – Din fr. tunisien. Vezi definitia »

BARBIÁN, -Ă, barbieni, -e, adj. De Ion Barbu, al lui Ion Barbu; în maniera lui Ion Barbu. [Pr.: -bi-an] – Barbu (n. pr.) + suf. -ian. Vezi definitia »