PATOLÓGIC, -Ă, patologici, -ce, adj. Care aparține patologiei, privitor la patologie; care indică o boală fizică sau psihică, care este provocat de o boală; p. ext. bolnăvicios, morbid. ◊ Anatomie patologică = parte a anatomiei care studiază transformările anatomice intervenite în structura țesuturilor și a organelor sub influența unor boli. – Din fr. pathologique. Vezi definitia »

AGROZOOTÉHNIC, -Ă, agrozootehnici, -ce, adj. Care ține de agrozootehnică, privitor la agrozootehnică. – Din agro- + zootehnic. Vezi definitia »

cómic (cómică), adj. – De comedie; hazliu. – Var. (înv.) comicesc. Lat. comicus, it. comico (sec. XVIII). – Der. comicos, adj. (hazliu, care provoacă rîsul); comicărie, s. f. (bufonadă, caraghioslîc, glumă). Cf. comedie. Vezi definitia »

ENEOLÍTIC s.n. Epoca de tranziție de la neolitic la epoca bronzului, caracterizată prin întrebuințarea uneltelor de aramă curată. // adj. Care aparține acestei epoci. [Pron. -ne-o-. / < fr. énéolithique, cf. lat. aeneus – de aramă, gr. lithos – piatră]. Vezi definitia »

ANTIADRENÉRGIC, -Ă adj., s. n. (substanță) care blochează structurile adrenergice. (< anti- + adrenergic) Vezi definitia »