EREMÍT, eremiți, s. m. Pustnic, sihastru, schimnic. [Var.: ermít s. m.] – Din fr. érémite. Vezi definitia »

TĂLPUÍT s. n. Faptul de a tălpui. – V. tălpui. Vezi definitia »

arhimandrít (arhimandríți), s. m. – Călugăr ortodox cu slujbă înaltă pe lîngă un episcop; adesea este și stareț al unei mănăstiri. Ngr. ἀρχιμανδρίτης, de la μάνδρα „mănăstire” în parte prin intermediul sl. archimandritŭ (Murnu 7). – Der. arhimandrie, s. f. (titlu de arhimandrit), din ngr. ἀρχιμανδρεία. Vezi definitia »

DIGIT- Element prim de compunere savantă care introduce în termeni noțiunea de „deget”. [Var. digiti-. / < fr. digit-, cf. lat. digitus]. Vezi definitia »

CLEVEÍT s. n. pehblendă neagră-brună, care, prin încălzire, degajă heliu. (< fr. cléveite) Vezi definitia »