Definita cuvantului mânecă
MẤNECĂ, mâneci, s. f. 1. Parte a îmbrăcămintei care acoperă brațul (în întregime sau în parte). ◊ Expr. A trage (pe cineva) de mânecă = a) a insista, a stărui (pe lângă cineva) pentru a obține ceva; b) a atrage atenția (cuiva) că minte sau exagerează. A (nu) se lăsa tras de mânecă = a (nu) se lăsa prea mult rugat. A o băga pe mânecă = a se speria (de consecințele unei fapte săvârșite); a o sfecli. A scoate din mânecă = a inventa la repezeală o explicație, o soluție etc. 2. (Tehn.) Nume dat unor dispozitive în formă de mânecă (1). 3. (Înv.) Flanc, aripă a unei armate. [Var.: (reg.) mấnică s. f.] – Lat. manica.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu mânecă
PNEUMOLÍZĂ s. f. liberare chirurgicală a plămânului prin secționarea aderențelor pleurale. (< fr. pneumolyse) Vezi definitia »
DRIÁDĂ s. f. nimfă a pădurilor. (< fr. dryade) Vezi definitia »
GASTROENTERÍTĂ, gastroenterite, s. f. Boală care constă în inflamația simultană a mucoasei stomacului și a intestinelor și care se manifestă prin diaree, dureri abdominale etc. [Pr.: -tro-en-] – Din fr. gastro-entérite. Vezi definitia »
PALATOGRÁMĂ s. f. reprezentare grafică a punctelor de contact ale limbii cu suprafața palatului. (< fr. palatogramme) Vezi definitia »
NOVOCAÍNĂ, novocaine, s. f. Substanță chimică în formă de ace incolore, inodore, cu gust ușor amar, puțin solubile în apă, solubile în alcool, întrebuințată ca anestezic local. [Pr.: -ca-i-] – Din fr. novocaïne. Vezi definitia »