MANÉVRĂ s.f. 1. Manevrare. 2. (Mil.; la pl.) Pregătire tactică a trupelor terestre sau a flotei în condiții asemănătoare cu cele de pe câmpul de luptă; (p. ext.) deplasare a unei armate sau a unei flote pe câmpul de luptă pentru a da inamicului o lovitură neașteptată. 3. Totalitatea operațiilor de compunere și de descompunere a trenurilor, de conducere a unei nave etc. ♦ (Mar.) Frânghie folosită la legarea și mânuirea pânzelor, la legarea catargelor etc. 4. (Fig.) Uneltire, intrigă, mașinație. [Cf. fr. manoeuvre, rus. manevr, germ. Manöver < lat. manus – mână, opera – lucru]. Vezi definitia »

RICKETTSIÓZĂ s.f. Boală infecțioasă, provocată de rickettsie, caracterizată prin febră, erupții cutanate și tulburări neurologice. [< fr. rickettsiose]. Vezi definitia »

Nea Caisă s. (iron.) nume generic dat unei persoane de sex bărbătesc, de al cărui nume real nu-și amintește vorbitorul. Vezi definitia »

FÁCTORIȚĂ, factorițe, s. f. Poștăriță. [Acc. și: factoríță] – Factor + suf. -iță. Vezi definitia »

TOCÍLĂ, tocile, s. f. Mașină compusă dintr-un disc abraziv acționat cu un mâner sau o pedală, cu care se ascut instrumentele de tăiat. – Din bg., scr. točilo. Vezi definitia »