PLANEITÁTE, planeități, s. f. (Tehn.) Proprietate a unor suprafețe de a fi plane, netede; netezime. [Pr.: -ne-i-] – Din fr. planéité. Vezi definitia »

PARȚIALITÁTE s. f. (Rar) Atitudine părtinitoare (față de cineva sau de ceva); părtinire. [Pr.: -ți-a-] – Din lat. partialitas, -atis, fr. partialité. Vezi definitia »

CONTEMPLATIVITÁTE s. f. 1. Trăsătură caracteristică a filozofiei materialiste nemarxiste constând, în esență, în neînțelegerea rolului practicii atât sub raport antropologic, cât și gnoseologic. 2. Caracter contemplativ. – Contemplativ + suf. -itate. Vezi definitia »

OBIECTITÁTE s. f. (la Schopenhauer) forma sub care lucrul în sine, realul, apare ca obiect. (< germ. Objektität, fr. objectité) Vezi definitia »

LEZMAIESTÁTE s. f. crimă de ~ = ofensă adusă persoanei sau autorității unui suveran, pedepsită de lege ca o crimă. (după fr. lésemajesté) Vezi definitia »