sertár (-re), s. n. – Cutie, parte a unei mobile care se trage afară. – Var. sărtar, săltar. Mr. sirtare. Ngr. συράτί (Cihac, II, 694; Densusianu, Rom., XXXIII, 286; Graur, BL, V, 77). Vezi definitia »

STRUNGÁR², strungari, s. m. Cioban care mînă oile la strungă pentru a fi mulse. – Strungă + suf. -ar. Vezi definitia »

CHIHLIMBÁR, chihlimbare, s. n. Rășină fosilă divers colorată (mai ales în nuanțe de galben), provenită din mai multe specii de pini și întrebuințată la fabricarea unor obiecte de podoabă; ambră. [Var.: chihlibár, chilimbár s. n.] – Din tc. kehlibar. Vezi definitia »

RADICULÁR, -Ă adj. Care aparține rădăcinii, care se referă la rădăcină. [< fr. radiculaire]. Vezi definitia »

TARTÁR, tartaruri, s. n. (În mitologia antică) Loc așezat în fundul infernului, în care se presupunea că erau chinuiți cei care păcătuiau față de zei: (în credința creștină) iad, infern. – Slav (v. sl. tartarŭ din gr.). Vezi definitia »