CIUBUCÁR, (1) ciubucare, s. n., (2) ciubucari, s. m. 1. S. n. (Pop.) Unealtă de zidărie cu care se fac ciubucele (2). 2. S. m. Fig. (Fam.) Persoană care umblă după ciubucuri (3). – Ciubuc + suf. -ar. Vezi definitia »

EXTRAJUDICIÁR, -Ă adj. Care are loc fără intervenția justiției sau a judecătorului; nelegat de un proces în curs. [Pron. -ci-ar. / cf. fr. extrajudiciaire]. Vezi definitia »

INTERPARLAMENTÁR, -Ă adj. între diferite parlamente. (< fr. interparlementaire) Vezi definitia »

TURBIONÁR, -Ă, turbionari, -e, adj. (Fiz.; despre mișcarea unui fluid) Turbulent (2). [Pr.: -bi-o-] – Din fr. tourbillonnaire. Vezi definitia »

v-ar pr. + vb. aux. (v-ar vedea) Vezi definitia »