TAUTOMERÍE s.f. (Chim.) Proprietate a unor substanțe organice izomere de a trece cu ușurință una în alta. [< fr. tautomérie, cf. gr. tauto – același, meros – parte]. Vezi definitia »

MELOFOBÍE s. f. aversiune patologică față de muzică. (< fr. mélophobie) Vezi definitia »

DERMOPATÍE s. f. dermatoză. (< fr. dermopathie) Vezi definitia »

RADARTERAPÍE s. f. tratament al unor boli cu ajutorul undelor electromagnetice folosite în radar. (< fr. radarthérapie) Vezi definitia »

NEFROGRAFÍE s. f. radiografie a rinichiului, cu o substanță de contrast. (< fr. néphrographie) Vezi definitia »