FÂȚÂIÁLĂ, fâțâieli, s. f. Faptul de a (se) fâțâi; umblet fără rost, agitat, dintr-un loc într-altul; fâțâit. [Pr.: -țâ-ia-] – Fâțâi + suf. -eală. Vezi definitia »

GIROBUSÓLĂ s.f. Girocompas. [După fr. gyrocompas]. Vezi definitia »

CAFELÚȚĂ, cafeluțe, s. f. 1. (Fam.) Diminutiv al lui cafea (2). 2. (La pl.) Numele a două varietăți de plante erbacee din familia leguminoaselor: a) plantă cu tulpina cilindrică ramificată, cu flori albe sau albăstrii, cultivată pentru nutreț (Lupinus albus); b) plantă ornamentală cu flori mari, albe, cu pete albastre, dispuse în formă de spic (Lupinus varius). – Cafea + suf. -eluță. Vezi definitia »

SCLÉRĂ s.f. (Anat.) Tunica solidă a globului ocular. [< germ. Sklera]. Vezi definitia »

AUTOANALÍZĂ s. f. analiză a propriilor trăiri, cu scopul realizării unei imagini generale despre sine. ◊ introspecție. (< fr. auto-analyse) Vezi definitia »