Definita cuvantului mânjeală
MÂNJEÁLĂ, mânjeli, s. f. 1. Faptul de a (se) mânji. 2. Murdărie. 3. (Reg.) Amestec de lut și de baligă, cu care se ung casele țărănești de lemn înainte de a se tencui și vărui. 4. Un fel de pastă făcută din sămânță de in sau din tărâțe, cu care se unge urzeala de cânepă ca să nu se rupă firele la țesut. – Mânji + suf. -eală.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu mânjeală
TRÓIȚĂ, troițe, s. f. Cruce mare de lemn sau de piatră (împodobită cu picturi, sculpturi, inscripții și uneori încadrată de o mică construcție), așezată la răspântii, pe lângă fântâni sau în locuri legate de un eveniment. ♦ Icoană, formată din trei părți, dintre care cele laterale sunt prinse cu balamale, ca niște obloane, de cea din mijloc; triptic. [Acc. și: troíță. – Pr.: tro-i-] – Din sl. troica. Vezi definitia »
PETLÍȚĂ, petlițe, s. f. Bucată de stofă colorată cusută pe partea din față a gulerului unor haine de uniformă. – Din rus. petlița. Vezi definitia »
PENTÓZĂ s.f. (Chim.) Monozaharidă cu cinci atomi de oxigen în moleculă. [< fr. pentose]. Vezi definitia »
RUÍNĂ s.f. 1. Dărăpănare, năruire; dărâmătură. 2. (Fig.) Pierdere a averii, a situației politice sau economice; sărăcire; istovire; distrugere. [Pl. -ne, -nuri. / cf. lat. ruina, fr. ruine]. Vezi definitia »
PERINEFRÍTĂ, perinefrite, s. f. Boală care constă în inflamarea supurativă a țesuturilor care înconjură rinichii. – Din fr. périnéphrite. Vezi definitia »