CÉNTRU s.n. și m. I. 1. (Mat.) Punct față de care punctele unui cerc sau ale unei sfere se află la egală depărtare. ♦ Punct al unui ansamblu de figuri geometrice la care se raportează celelalte puncte ale ansamblului. 2. Punct de mijloc, central, al unui spațiu, al unei suprafețe. ♦ (Sport) Centru-înaintaș = jucător de la mijlocul liniei de înaintare (la anumite jocuri). II. Loc, punct unde sunt localizate anumite funcții, activități; sediu al unei activități. ♦ Loc către care converg anumite forțe. ♦ Oraș mare în care sunt concentrate organele de conducere ale județului, ale regiunii etc. ♦ Instituție superioară conducătoare; putere administrativă centrală. ♦ Centri nervoși = părți ale sistemului nervos unde se primesc excitațiile periferice și de unde pornesc excitațiile centrale. [Pl. -re, -ri. / < lat. centrum, cf. it. centro, fr. centre]. Vezi definitia »

COLORIMÉTRU s. n. aparat folosit în colorimetrie. (<fr. colorimètre) Vezi definitia »

DEPRESIOMÉTRU, depresiometre, s. n. Manometru cu care se măsoară depresiunea din lucrările miniere subterane. [Pr.: -si-o-] – Din fr. dépressiomètre. Vezi definitia »

DECIMÉTRU I. s. m. unitate subdivizionară de măsură pentru lungime, a zecea parte dintr-un metru. II. s. n. riglă gradată, de zece centimetri. (< fr. décimètre) Vezi definitia »

MODULOMÉTRU, modulometre, s. n. (Tehn.) Aparat pentru măsurarea sau controlul gradului de modulație (2). – Din fr. modulomètre. Vezi definitia »