MÂNZĂRÁR, (1) mânzărari, s. m., (2) mânzărare, s. n. 1. S. m. (Pop.) Cioban care păzește mânzările. 2. S. n. (Reg.) Loc sau despărțitură din strungă unde stau mânzările. – Mânzare + suf. -ar. Vezi definitia »

PERIGLACIÁR, -Ă adj. Situat în jurul ghețarilor actuali sau pleistoceni; referitor la aceste regiuni. // s.n. Nume dat regiunilor de la periferia ghețarilor actuali sau pleistoceni. [Pron. -ci-ar. / cf. fr. périglaciaire]. Vezi definitia »

SITÁR¹, sitari, s. m. Pasăre călătoare de mărimea unui porumbel, cu ciocul lung, drept și subțire și cu pete cafenii, căutată de vânători pentru carnea ei gustoasă (Scolopax rusticola). – Et. nec. Vezi definitia »

petițár, petițáre, s.n. (înv.) 1. cutie în care se păstrau capsele ce se foloseau la armele de tip vechi. 2. cilindru mic în care se turna pulberea la armele de tip vechi. 3. locașul unde se punea capsa la armele de tip vechi. Vezi definitia »

STRUNGÁR², strungari, s. m. Cioban care mînă oile la strungă pentru a fi mulse. – Strungă + suf. -ar. Vezi definitia »