Definita cuvantului mântuire
MÂNTUÍRE, mântuiri, s. f. Acțiunea de a (se) mântui și rezultatul ei; mântuință. [Pr.: -tu-i-] – V. mântui.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu mântuire
ÎNCURAJÁRE s.f. Acțiunea de a încuraja. [< încuraja]. Vezi definitia »
accesare Vezi definitia »
COMPOUNDÁRE s. f. Metodă de reglare a tensiunii la generatoare sau a turației la motoarele de curent continuu, care constă în excitarea suplimentară a mașinii cu un curent egal sau proporțional cu curentul din indus. [Pr.: -paun-] – Cf. compound. Vezi definitia »
TRANSFORMÁRE s.f. 1. Acțiunea de a (se) transforma și rezultatul ei; transformație. ♦ Lovitură la jocul de rugbi, acordată echipei care a reușit o încercare. 2. (Mat.) Corespondență, aplicație, funcție între două mulțimi de puncte. [< transforma]. Vezi definitia »
DEZANEXÁRE s.f. Acțiunea de a dezanexa și rezultatul ei. [< dezanexa]. Vezi definitia »