Definita cuvantului mântuire
MÂNTUÍRE, mântuiri, s. f. Acțiunea de a (se) mântui și rezultatul ei; mântuință. [Pr.: -tu-i-] – V. mântui.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu mântuire
INTERPÚNERE, interpuneri, s. f. Faptul de a (se) interpune. – V. interpune. Vezi definitia »
papegioáre s.f. pl. (reg.) plantă erbacee perenă din familia leguminoaselor; pupezele. Vezi definitia »
DEMODÁRE, demodări, s. f. Faptul de a se demoda; învechire, perimare. – V. demoda. Vezi definitia »
NEPĂSÁRE s. f. 1. Lipsă de griji, de frământări; situație, stare în care se află cel lipsit de griji, de frământări. ◊ Loc. adv. (Pop.) În nepăsare = nepăsător, vesel. 2. Lipsă de interes față de ceea ce se petrece în jur; indiferență, indolență, apatie; pasivitate. – Ne- + păsare. Vezi definitia »
INTENSIFICÁRE s.f. Acțiunea de a (se) intensifica și rezultatul ei. [< intensifica]. Vezi definitia »