Definita cuvantului mântuitor
MÂNTUITÓR, -OÁRE, mântuitori, -oare, adj. 1. (Adesea substantivat) Care mântuie (1), salvează. 2. (Rar) Care mântuie (2), care vindecă; tămăduitor. 3. (În limbaj bisericesc) Care mântuie (3), izbăvește (de păcate); izbăvitor. ♦ (Substantivat, m. sg. art.) Nume dat lui Isus Cristos. [Pr.: -tu-i-] – Mântui + suf. -tor.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu mântuitor
ANDROSPÓR s. m. spor mascul, la criptogamele vasculare. (< fr. androspore) Vezi definitia »
mierloitór, mierloitoáre, mierloitóri, mierloitoáre, adj. (reg.) dulce la auz; ca viersul mierlei. Vezi definitia »
IGNICOLÓR, -Ă adj. (Rar) De culoarea focului. [Cf. fr. ignicolore, lat. ignicolor < ignis – foc, color – culoare]. Vezi definitia »
REVENDICATÓR, -OÁRE adj., s. m. f. (cel) care exprimă o revendicare. (< fr. revendicateur) Vezi definitia »
STOR, storuri, s. n. Perdea de țesătură, de împletitură sau din scândurele subțiri, orizontale, paralele și mobile, care se poate lăsa și ridica cu ajutorul unui resort ori cu o sfoară trecută prin verigi, destinată să ferească interiorul unei încăperi de razele soarelui. – Din fr. store. Vezi definitia »