HIPARIÓN, hiparioni, s. m. Gen fosil de ecvide, care avea la membre câte un deget funcțional și care este considerat strămoșul calului. [Pr.: -ri-on] – Din fr. hipparion. Vezi definitia »

GRAMOFON s. n. Aparat pentru reproducerea sunetelor pe discuri, cu o diagramĂ?, un ac și o pâlnie acusticĂ?. -Din fr. Gramophone Vezi definitia »

ENDOPSAMIÓN s. n. totalitatea organismelor din solurile nisipoase. (< fr. endopsammion) Vezi definitia »

CARILLON (cuv. fr.) [carión] subst. Instrument muzical de origine flamandă (sec. 15), constituit dintr-un ansamblu de clopote. Instalat în turnuri, este prevăzut uneori cu o claviatură. Vezi definitia »

DECATRÓN s. n. tub cu descărcări electrice în gaze cu catod rece, dispozitiv de numărare și înregistrare în telecomunicații. (< fr. décatron) Vezi definitia »