MICO- Element prim de compunere savantă, cu sensul de „ciupercă”, „referitor la ciuperci”. [< fr. myco-, it. mico-, cf. gr. mykes]. Vezi definitia »

ROCOCÓ adj. invar. 1. Stil rococo (și s.n.) = stil de ornamentație de origine franceză răspândit în sec. XVIII, care se caracterizează printr-o deosebită bogăție a decorului, prin tendința spre asimetrie și spre complicare a planurilor arhitectonice, printr-o cromatică bogată etc. V. rocaille. 2. Stil în istoria literară de la sfârșitul sec. XVIII care implică, pe de o parte, înclinația spre anume genuri și specii, iar pe de alta, o manieră și anumite modalități specifice ale expresiei. 3. (Fig.) Extravagant, ieșit din comun. [< fr. rococo, cf. rocaille – pietriș]. Vezi definitia »

PSITAC(O)-/PSITACI- elem. „papagal”. (< fr. psittac/o/-, psittaci-, cf. lat. psittacus, gr. psittakos) Vezi definitia »

FICO-, -FICÉE elem. „algă”. (< fr. phyco-, -phucées, cf. gr. phykos) Vezi definitia »

LEUC(O)- elem. „alb”, „decolorat”, „leucocită”. (< fr. leuc/o/-, cf. gr. leukos) Vezi definitia »