CATASEISM (‹ fr; {s} gr. kata „de sus în jos” + seismos „vibrație”) s. n. Undă longitudinală, rarefiată a unui cutremur, la care prima deplasare are loc din exteriorul regiunii epicentrale spre epicentru. Este provocat de prăbușirea spre interior a pereților unei cavități. Vezi definitia »

LAMAÍSM s. m. Variantă a budismului nordic, răspândită în special în Tibet și în Mongolia. – Din fr. lamaïsme. Vezi definitia »

AUTOMOBILÍSM s.n. Turism practicat cu automobilul. [Pron. a-u-. / cf. fr. automobilisme]. Vezi definitia »

TEOCENTRÍSM s. n. concepție potrivit căreia Dumnezeu se află în centrul lumii, al experienței în general. (< it. teocentrismo) Vezi definitia »

EPILOGÍSM s. n. raționament prin care se trage concluzia asupra existenței sau naturii unui element necunoscut, pe baza existenței sau naturii unui element cunoscut; calcul, reflecție, examen. (< fr. épilogisme, gr. epilogismos) Vezi definitia »