secretătóriu, secretătórie, adj. (înv.) care produce și elimină secreții; care servește la secreție; secretiv. Vezi definitia »

TARABAGÍU, tarabagii, s. m. Negustor ambulant (care vinde la o tarabă). – Din tarabă + suf. -agiu. Vezi definitia »

MARSÚPIU s. n. 1. pungă abdominală a femelei marsupialelor. 2. (bot.) organ saciform la extremitatea ramurilor, care poartă arhegoanele. 3. cavitate incubatoare la nevertebrate. (< fr., lat. marsupium) Vezi definitia »

ACTÍNIU s.n. (Chim.) Element radioactiv, extras din minereurile din care s-a scos radiul. [Pron. -niu., var. actinium s.n. / cf. fr. actinium, germ. Aktinium]. Vezi definitia »

ghivizíu, -íe, -zíi, (înv.) roșu-închis, purpuriu. Vezi definitia »