ZBURĂTÚRĂ, zburătúri, s. f. ~ 2. ~; zbor¹. 3. Partea din față a tunului. Vezi definitia »

SUÍTĂ, suite, s. f. 1. Grup de oameni care însoțește un demnitar, un suveran; alai, escortă. 2. Lucrare muzicală instrumentală alcătuită din mai multe părți scrise în aceeași tonalitate, dar contrastante prin caracter și prin mișcare. ♦ Fragmente selective extrase dintr-o lucrare mai amplă (operă, balet etc.). 3. Serie, șir de episoade, de idei etc. ♦ Continuitate, înlănțuire. – Din fr. suite. Vezi definitia »

IONOSFÉRĂ s. f. Pătură superioară a atmosferei, cuprinsă aproximativ între 100 și 1000 km, în care gazele componente sunt rarefiate și încărcate cu ioni. [Pr.: i-o-] – Din fr. ionosphère. Vezi definitia »

SPELEOTÉMĂ s. f. concrețiune a peșterilor, prin precipitare fizico-chimică. (< engl. speleotheme) Vezi definitia »

CÓNDICĂ, condici, s. f. 1. Registru, catastif. ◊ Expr. A trece la (sau în) condică (pe cineva) = a ține minte (pe cineva) pentru a se răzbuna. 2. (Înv.) Colecție de legi, decrete etc.; cod. – Cf. ngr. kódik, acuz. kódika. Vezi definitia »