SPONTÁN, -Ă I. adj. 1. care acționează pe moment, cu promptitudine. 2. (fiziol.; despre mișcări) care se execută de la sine, fără vreo cauză exterioară aparentă. 3. (despre plante) care crește liber în natură. II. s. n. (fil.) categorie a materialismului istoric care exprimă activitatea determinată direct de necesitatea istorică, obiectivă. (< fr. spontané, lat. spontaneus) Vezi definitia »

ANGLOMÁN adj., s.m. și f. (Cel) care are o admirație exagerată pentru însușirile, limba și obiceiurile poporului englez; anglofil. [< fr. anglomane]. Vezi definitia »

TRANSSIBERIÁN, transsiberiene, s. n. Cale ferată și tren care străbate Siberia de la un capăt la altul. [Pr.: -ri-an] – Din fr. transsibérien. Vezi definitia »

FENICIÁN, -Ă adj., s. m. f. (locuitor) din Fenicia. ◊ (s. f.) limbă semitică veche vorbită de fenicieni. (< fr. phénicien) Vezi definitia »

MEDEÁN, medeanuri, s.n. (reg.) Teren liber în mijlocul și/sau în imediata vecinătate a unei intersecții de drumuri din interiorul unei localități rurale, rezervat de regulă pentru întoarcerea atelajelor și/sau pentru amplasarea unei fântâni. (Sensul este mai apropiat de median decât de maidan) [Pr.:-dean] – Din lat. medianus Vezi definitia »