POLÍȚIE, poliții, s. f. 1. Organ de stat însărcinat cu menținerea ordinii publice și cu reprimarea infracțiunilor. ◊ Expr. A face poliție = a menține ordinea într-un mod sever și autoritar. ♦ Pază, supraveghere, control (al ordinii, disciplinei). 2. Local în care se află instalată o poliție (1). 3. (La sg.; colectiv) Totalitatea polițiștilor (1) dintr-o poliție (2); reprezentanții poliției (1). – Din rus. polițija. Vezi definitia »

EXSUFLÁȚIE s.f. Extragere de aer din cavitatea pleurală sau extrapleurală. [Gen. -iei. / < fr. exsufflation].[În DO exuflație] Vezi definitia »

AERONOMÍE s. f. știință care studiază fenomenele produse în atmosfera înaltă. (< fr. aéronomie) Vezi definitia »

DECHÉMVRIE s. m. v. decembrie. Vezi definitia »

FIBRILÁȚIE, fibrilații, s. f. (Med., Fiziol.) Fiecare dintre contracțiile (neregulate ale) unei fibre sau ale unui grup de fibre musculare. – Din fr. fibrillation. Vezi definitia »