slăvitúră s.f. (înv.) slăvire, preamărire. Vezi definitia »

CALAMÍNĂ s. f. 1. reziduu din arderea carburantului în cilindrii motoarelor cu ardere internă. 2. silicat hidratat natural de zinc; hemimorfit. (< fr. calamine, lat. calamina) Vezi definitia »

ALBÁDĂ s.f. (Liv.) Alboradă. [Pl. -de. / < sp. albada]. Vezi definitia »

RADÍCULĂ, radicule, s. f. Rădăcină a plantulei din sămânță, care, după încolțirea seminței, se transformă în rădăcină principală. – Din fr. radicule, lat. radicula. Vezi definitia »

PERCLORÚRĂ s.f. Clorură care conține cea mai mare cantitate posibilă de clor. [< fr. perchlorure]. Vezi definitia »