TRANZÍȚIE s.f. Trecere de la o formă, de la o stare etc. la alta. ♦ De tranziție = de trecere; intermediar, trazitoriu; tranzițional; (p. ext.) provizoriu. ♦ (Geol.) Transformare, schimbare treptată a unei roci în alta. [Gen. -iei. / cf. fr. transition, lat. transitio]. Vezi definitia »

dénie (dénii), s. f. – Serviciu religios nocturn. Se spune astăzi aproape exclusiv despre slujba din Săptămîna Mare. – Var. (înv.) bdenie. Sl. bŭdĕnije „veghe” (Cihac, II, 94; Tiktin), cf. sb. denije. Vezi definitia »

PALEOGRAFÍE s. f. știință a istoriei care se ocupă cu descifrarea și cu studiul textelor vechi etc. (< fr. paléographie) Vezi definitia »

AGROMETEOROLOGÍE s. f. Știință care se ocupă cu cercetarea condițiilor meteorologice sub aspectul influenței acestora asupra producției agricole. [Pr.: -te-o-] – Agro- + meteorologie. Vezi definitia »

CROTÁLIE, crotalii, s. f. Marcă metalică aplicată pe urechea animalelor ca semn de recunoaștere. – Din ngr. krótalon, „zurgălău”. Vezi definitia »