ORBÁLȚ, (1) orbalțuri, s. n., (2) orbalți, s. m. (Înv. și pop.) 1. S. n. Erizipel, brâncă. 2. S. m. Numele a două plante erbacee întrebuințate în medicina populară: a) plantă veninoasă, cu tulpina subțire, cu frunze mari și flori mici, albe-gălbui (Actaea spicata); b) silnică. – Din magh. orbánc. Vezi definitia »

văităréț (rar) (văi-) adj. m., pl. văităréți; f. văităreáță, pl. văităréțe Vezi definitia »

frătúț, frătúți, s.m. (înv.) numele românilor de baștină din Banat. Vezi definitia »

NĂLTÚȚ, -Ă adj. v. înăltuț. Vezi definitia »

PROSTÚȚ, -Ă, prostuți, -e, adj. (Adesea substantivat) Diminutiv al lui prost; prosticel, prostic. – Prost + suf. -uț. Vezi definitia »