PALEOPALINOLOGÍE s. f. ramură a palinologiei, având ca obiect cercetarea geologică bazată pe studiul sporilor și al polenului fosil. (< fr. paléopalynologie) Vezi definitia »

HIPERCLORURÍE s. f. creștere a cantității de cloruri eliminate prin urină. (< fr. hyperchlorurie) Vezi definitia »

NEFRORAFÍE s. f. sutură a unui rinichi. (< fr. néphrorrhaphie) Vezi definitia »

TALASOGRAFÍE s.f. Studiul mărilor. [Gen. -iei. / < fr. thalassographie, cf. gr. thalassa – mare, graphein – a scrie]. Vezi definitia »

SUPERFETÁȚIE s.f. (Liv.) 1. Prisosință, belșug prea mare. 2. Abundență de cuvinte, repetare nefolositoare. V. redundanță. [Gen. -iei. / < fr. superfétation]. Vezi definitia »