BÚTURĂ, buturi, s. f. (Reg.) 1. Butuc (1); buturugă. 2. Bucată de lemn cu noduri și cu alte defecte, care se despică și se prelucrează și este considerată ca sortiment inferior al lemnului de foc; ciot. 3. Trunchi scorburos; butoarcă. [Var.: bútur, búture s. m.] – Cf. butuc. Vezi definitia »

spătuiálă, spătuiéli, s.f. (reg.) platcă la cămășile bărbătești. Vezi definitia »

CIRCORÁMĂ s. f. Procedeu de filmare și de proiecție cinematografică pe un mare ecran circular și într-o sală rotundă. – După rus. țirkorama. Vezi definitia »

ETNOGRÁMĂ s. f. reprezentare grafică a unor fenomene etnice. (< etno- + -gramă) Vezi definitia »

CONJUNCTÍVĂ s.f. Membrană mucoasă care unește pleoapele cu globul ocular. [Cf. fr. conjonctive]. Vezi definitia »