POEZÍE, poezii, s. f. 1. Modalitate a literaturii care exprimă mesajul artistic cu ajutorul imaginilor expresive, al unui limbaj concentrat, al afectivității, al rimei, al ritmului etc.; (concr.) creație literară în versuri. ♦ Totalitatea compozițiilor în versuri ale unui poet, ale unui curent literar, ale unui popor etc. 2. Fig. Caracter poetic al unei opere literare, al unui peisaj, al unei situații; farmec, frumusețe, încântare. [Pr.: po-e-] – Din fr. poésie. Vezi definitia »

SILVOTERAPÍE s. f. acțiunea profilactic-curativă binefăcătoare a arborilor și arbuștilor asupra oamenilor bolnavi. (< fr. sylvothérapie) Vezi definitia »

NĂTĂRĂÍE s. f. (Înv. și reg.) Nesocotință, nechibzuință, prostie, nerozie. – Nătărău + suf. -ie. Vezi definitia »

ANTROPOGRAFÍE s. f. Știință care studiază trăsăturile fizionomice specifice raselor și tipurilor umane. – Din fr. anthropographie. Vezi definitia »

FOTORESTITÚȚIE s.f. 1. Determinare și reprezentare a obiectelor pe baza unor duble perspective din fotograme conjugate. 2. (Mat.) Determinarea coordonatelor unui punct în spațiu și transpunerea lui într-un plan pe bază de stereograme. [< fr. photorestitution]. Vezi definitia »