TEÚRG s. m. practicant al teurgiei. (< lat. theurgus, gr. theourgos) Vezi definitia »

BÉMBERG subst. Țesătură de mătase artificială, folosită pentru lenjerie. – Din fr. bemberg. Vezi definitia »

BRANDENBURG 1. Land în E Germaniei, traversat de rîul Spree și cuprinzînd și landul Berlin; 27,6 mii km²; 2,6 mil. loc. (1989). Centru ad-tiv: Postdam. Ind. constr. de mașini, textilă, alim. Culturi de secară, orz, cartofi. Creșterea porcinelor. 2. Oraș, în E Germaniei, la V de Berlin, port pe Havel; 95 mii loc. (1988). Nod de comunicații. Filaturi și țesătorii, constr. navale, oțelării, produse chimice, fabrică de jucării. Monumente: catedrală (sec. 10-12), biserica Sankt Gotthard (sec. 15), turnuri din zidul de incintă (sec. 15). 3. Veche prov. istorică în Germania. Marcă înființată de Carol cel Mare, stăpînită de dinastia ascaniană (pînă în 1319) și apoi de Hohenzollerni (din 1415). B. a fost nucleul în jurul căruia a luat ființă Prusia. Vezi definitia »

METALÚRG, metalurgi, s. m. (Astăzi rar) Metalurgist. – Din germ. Metallurg, rus. metallurg. Vezi definitia »

ÁISBERG s.n. Bloc de gheață plutitor, desprins din marile ghețuri polare, care se întâlnește în apele din jurul polilor. [Scris și iceberg. / < engl. iceberg]. Vezi definitia »