Definita cuvantului brandenburg
BRANDENBURG 1. Land în E Germaniei, traversat de rîul Spree și cuprinzînd și landul Berlin; 27,6 mii km2; 2,6 mil. loc. (1989). Centru ad-tiv: Postdam. Ind. constr. de mașini, textilă, alim. Culturi de secară, orz, cartofi. Creșterea porcinelor. 2. Oraș, în E Germaniei, la V de Berlin, port pe Havel; 95 mii loc. (1988). Nod de comunicații. Filaturi și țesătorii, constr. navale, oțelării, produse chimice, fabrică de jucării. Monumente: catedrală (sec. 10-12), biserica Sankt Gotthard (sec. 15), turnuri din zidul de incintă (sec. 15). 3. Veche prov. istorică în Germania. Marcă înființată de Carol cel Mare, stăpînită de dinastia ascaniană (pînă în 1319) și apoi de Hohenzollerni (din 1415). B. a fost nucleul în jurul căruia a luat ființă Prusia.
Sursa: DE
Sursa: DE
Cuvinte ce rimeaza cu brandenburg
HIRÚRG, hirurgi, s. m. (Înv.) V. chirurg. Vezi definitia »
MERG PE JOS Vezi definitia »
HIRÚRG s.m. v. chirurg. Vezi definitia »
BURG s.n. 1. (Ist.) Așezare medievală cu un statut special (de obicei fortificată). 2. Stradă în unele orașe italiene, situată în afara zidurilor cetății. ♦ Cartier periferic al unor orașe italiene. [Pl. -guri. / cf. fr. bourg, it. borgo, lat.t. burgum < germ. Burg – fortăreață]. Vezi definitia »
ẴLBORG (AALBORG), [ɔ:lbɔr], oraș în N Danemarcei (Iutlanda), port de pescuit la canalul Limfjorden; 154,7 mii loc. (1988). Constr. navale, ciment, produse textile. Castel (1539). Vezi definitia »