NOTARIÁT s.n. 1. Funcția de notar. 2. Instituție publică care autentifică și legalizează acte, contracte etc. [Pron. -ri-at. / < germ. Notariat, cf. fr. notariat]. Vezi definitia »

ȚUGUIÁT, -Ă, țuguiați, -te, adj. Ascuțit, prelungit în formă de țugui. [Pr.: -gu-iat] – V. țuguia. Vezi definitia »

spichinát (-ți), s. m. – Levănțică (Lavandula spica). – Var. șpichinat. Mag. spikinárd ‹ germ. Spiekanard (Tiktin). În Trans. Vezi definitia »

BANCOCRÁT, bancocrați, s.m. (sil. -crat). Vezi definitia »

MATRIȚÁT, -Ă, matrițați, -te, adj. Prelucrat la matriță. – V. matrița. Vezi definitia »