HÍDRĂ s.f. 1. (Mit.) Șarpe fabulos, închipuit cu șapte capete care creșteau la loc după ce erau tăiate și despre care legenda spune că a fost răpus de Hercule. ♦ (Fig.) Nenorocire, rău care crește inevitabil. ♦ Numele unei constelații. 2. Animal celenterat care trăiește pe fundul apelor dulci și se fixează cu ajutorul unui disc. [Var. idră s.f. / < fr. hydre, lat. hydra]. Vezi definitia »

zăpăceálă s. f., g.-d. art. zăpăcélii; pl. zăpăcéli Vezi definitia »

ștrúlă, ștrúle, s.f. (reg.; depreciativ) femeie zvăpăiatică, ușuratică. Vezi definitia »

VERGÉNȚĂ s.f. (Fiz.) Mărime egală cu inversul distanței focale a unui sistem optic central. [< fr. vergence]. Vezi definitia »

VÓGĂ s. f. interes deosebit și momentan stârnit de un personaj, de un lucru, obiect etc.; modă. ◊ faimă trecătoare. (< fr. vogue) Vezi definitia »