ACORDÁ vb. I. tr. 1. A da (cu bunăvoință, cu atenție); a concede; a atribui. 2. A stabili între cuvintele unei propoziții un raport impus de regulile sintaxei (în ceea ce privește genul, numărul etc.). 3. A da coardelor sau sunetului unui instrument muzical un anumit ton. [P.i. (1,2) acord, (3) -dez, 3,6 (1,2) -dă, (3) -dează. / cf. fr. accorder, it. accordare]. Vezi definitia »

OBSEDÁ, obsedez, vb. I. Tranz. (Despre imagini, idei, sentimente etc.) A urmări, a preocupa intens și permanent pe cineva, a stărui în mintea cuiva; a persecuta, a chinui. – Din fr. obséder. Vezi definitia »

BUCIARDÁ vb. I. tr. A prelucra cu buciarda piatra de construcție. [Pron. -ciar-, var. bușarda vb. I. / < fr. boucharder]. Vezi definitia »

SCANDÁ vb. I. tr. A marca măsura versurilor grecești sau latinești, descompunându-le în unitățile lor metrice sau silabice; a recita respectând valoarea silabelor. ♦ A vorbi sau a recita accentuând fiecare cuvânt, fiecare silabă etc. ♦ (Muz.) A citi o frază muzicală, punând accentul pe timpii tari. [< fr. scander, cf. lat. scandere – a urca]. Vezi definitia »

SECONDÁ vb. I. v. secunda. Vezi definitia »