izvorâtúră s.f. (înv.) izvorare, țâșnire de apă. Vezi definitia »

NEUROTOXÍNĂ s. f. toxină care se fixează pe sistemul nervos central. (< fr. neurotoxine) Vezi definitia »

ORNAMÉNTICĂ s. f. 1. mod de concepere și de dispunere a motivelor ornamentale (în arhitectură și artele decorative); arta ornamentației. 2. totalitatea formelor ornamentale specifice unui popor, unui stil. 3. (muz.) totalitatea sunetelor care împodobesc linia melodică inițială. (< germ. Ornamentik) Vezi definitia »

SĂRĂTÚRĂ, sărături, s. f. 1. Faptul de a fi sărat; sare conținută de ceva. 2. Teren bogat în săruri minerale solubile, cu fertilitate scăzută; p. ext. pășune care se întinde pe un astfel de loc. 3. Mâncare preparată cu (prea multă) sare; aliment conservat cu sare. – Săra + suf. -ătură sau lat. salatura. Vezi definitia »

OVOPLÁSMĂ s.f. Ooplasmă. [< germ. Ovoplasma, cf. lat. ovum – ou, gr. plasma – formație]. Vezi definitia »