OFIȚERÍME s. f. (Cu sens colectiv) Corpul ofițeresc; mulțime, număr mare de ofițeri (I 1); totalitatea ofițerilor. – Ofițer + suf. -ime. Vezi definitia »

DOISPREZECÍME, doisprezecimi, s. f. A douăsprezecea parte dintr-un întreg împărțit în părți egale. Vezi definitia »

PICIFÓRME s.f. pl. (Zool.) Ordin de păsări, cuprinzând ciocănitoarea, tucanul etc.; (la sg.) pasăre din acest ordin. [< it. piciformi, cf. lat. picus – ciocănitoare, forma – formă]. Vezi definitia »

preaînmulțíme, preaînmulțími, s.f. (înv.) cantitate foarte mare, număr foarte mare, mulțime; mare abundență; preamulție, preamulțime. Vezi definitia »

răíme s.f. (înv. și reg.) răutate; (în expr.) a avea o răime = a se necăji, a se înfuria; a avea toane. Vezi definitia »