Definita cuvantului ciclu
CÍCLU1 s. n. 1. succesiune, șir de fenomene, de stări, de manifestări care se produc în cadrul unui proces repetabil totdeauna în aceeași ordine. ♦ teoria ~ ului istoric = teorie care susține că procesul istoric se desfășoară în cerc închis, printr-o „veșnică întoarcere”. ◊ serie, număr de luni, ani etc. după care se reproduc constant anumite fenomene. ◊ serie de producții literare, muzicale, de opere științifice etc. având o temă comună. 2. lanț închis de atomi din molecula unei substanțe. 3. ansamblu de valori succesive luate de o mărime periodică în timpul unei perioade. ♦ ~ pe secundă = herț; ~ de producție = perioadă în decursul căreia obiectele muncii trec prin toate fazele procesului de producție, până la stadiul de produs finit; (agr.) perioada de la pregătirea terenului până la recoltarea, livrarea sau depozitarea producției. (< fr. cycle, lat. cyclus)
Sursa: MDN
Sursa: MDN
Cuvinte ce rimeaza cu ciclu
SÓCLU s.n. 1. Postament, picior de susținere, suport pentru o coloană, o statuie etc. ♦ Suport continental = zonă a uscatului afundată cu pantă lină sub apele mării până la adâncimea de circa 200 m. 2. Partea metalică a unui bec electric, care se fixează în dulie. 3. Partea de jos a unei clădiri, a unui grilaj etc. [< fr. socle, cf. it. zoccolo]. Vezi definitia »
HIPOCÍCLU, hipocicluri, s. n. Cerc care se rostogolește fără alunecare în interiorul unui cerc de bază fix. – Din fr. hypocycle. Vezi definitia »
ansámblu s. n., art. ansámblul; pl. ansámblúri / (tehn.) ansámble Vezi definitia »
ANTESÓCLU s.n. Bază ieșită în afară a soclului unei clădiri. [< fr. antesocle]. Vezi definitia »
DEBÁCLU s. n. 1. rupere și pornire a gheții prinse între malurile unui curs de apă; zăpor. 2. (fig.) prăbușire, dezastru. (< fr. débâcle) Vezi definitia »