CĂCĂTÓR, CĂCĂTOÁRE, căcătóri, căcătoáre, adj. Care produce diaree. (din căca) Vezi definitia »

DEPRESÓR I. adj. care inhibă o anumită funcție, un anumit proces fiziologic. ♦ nerv ~ = nerv senzitiv cu terminații sensibile la variațiile presiunii sangvine. II. s. n. (genet.) substanță (sau genă) capabilă să deblocheze. ◊ genă sau un grup de gene inactive dintr-un genom. (< fr. dépresseur) Vezi definitia »

ÎNLOCUITÓR, -OÁRE, înlocuitori, -oare, adj., s. m. și f., s. n. (Persoană sau produs, material etc.) care înlocuiește sau cu care poate fi înlocuit cineva sau ceva. [Pr.: -cu-i-] – Înlocui + suf. -tor. Vezi definitia »

MIRUITÓR, miruitori, s. m. (Rar) Preot care miruiește¹. [Pr.: -ru-i-] – Mirui¹ + suf. -tor. Vezi definitia »

sfârșitór, sfârșitoáre, adj., s.m. (înv.) 1. (adj.) care ajunge să ..., care săvârșește. 2. (s.m.) înfăptuitor. Vezi definitia »