EPAGÓG s.m. Arbitru care reglementa anumite chestiuni maritime la vechii greci. [< fr. épagogue, gr. epagogos]. Vezi definitia »

AUDIOLÓG, -Ă s. m. f. medic specialist în audiologie. (< germ. Audiologe) Vezi definitia »

IDEOLÓG, -Ă s.m. și f. Creator, exponent, teoretician al unei ideologii. [Cf. fr. idéologue]. Vezi definitia »

pológ (poloáge), s. n. – 1. Pală de iarbă; postată. – 2. Mănunchi de fîn sau de grîu uscat căzut la pămînt înainte de a fi cules. – 3. (Pînză de) cort. – 4. Baldachin, draperie de pat. – Megl. pălog. Sl. pologŭ „depozit” (Miklosich, Slaw. Elem., 37; Cihac, II, 275; Conev 61 și 72), de la položiti „a așeza”, cf. bg., sb. polog „cuib”, rus. polog „draperie de pat” și dîrlog, potlog, răzlog, zălog. – Der. (îm)pologi, vb. (a cosi fînul; a semăna; refl., a se răsuci, a se îndoi); pologar, s. m. (cosaș); polojenie, s. f. (glumă, anecdotă), din sl. položenije „așezare”. Vezi definitia »

ȘONTORÓG, -OÁGĂ, șontorogi, -oage, adj. Șchiop. ♦ (Substantivat) Epitet depreciativ dat unui om lipsit de putere, slăbănog. – Din șont. Cf. magh. dial. czomtorag. Vezi definitia »