tóflă s.f. (reg.) cizmă sau opincă ruptă. Vezi definitia »

HOLOMETÁBOLĂ adj.f. (Despre insecte) Care are o metamorfoză completă, trecând prin stadiile de larvă, nimfă și adult. [Cf. fr. holométabole, it. olometabolo < gr. holos – întreg, metabole – schimbare]. Vezi definitia »

bilaiseală, s. f. sg. (intl.) înșelătorie care constă în a-i cere unui vînzător restul la o bancnotă arătată, dar nu și înmânată acestuia. Vezi definitia »

MĂCIÚCĂ, măciuci, s. f. 1. Bâtă mare, mult îngroșată (și adesea ferecată) la un capăt; chilom; măciulie. ◊ Expr. A i se face (sau a i se pune, a i se zbârli cuiva) părul (sau chica) măciucă = a fi cuprins de o spaimă puternică, a se îngrozi, a se înspăimânta. 2. Parte îngroșată și rotunjită a capătului unui ciomag sau, p. ext., a altor obiecte. ♦ P. ext. Lovitură dată cu măciuca (1). 3. (Bot.; pop.) Capsulă. 4. (Sport) Aparat de gimnastică, de forma unei măciuci (1), cu care se execută exerciții de mobilitate, de îndemânare etc. – Lat. *matteuca. Vezi definitia »

AMEIÓZĂ s. f. diviziune nuclează, fără meioză, care nu asigură numărul de cromozomi. (< fr. améiose) Vezi definitia »