SCÓTĂ s. f. (mar.) parâmă cu care se fixează colțul de jos al unei vele. (< it. scotta) Vezi definitia »

PLUMÚLĂ, plumule, s. f. Parte a embrionului vegetal care constituie rudimentul părților aeriene ale unei plante. – Din lat. plumula, fr. plumule. Vezi definitia »

hóră (hóri), s. f. – 1. Dans în cerc. – 2. Melodie a acestui cîntec. – 3. (Trans. de Nord) Cîntec liric sau satiric. – 4. Adunare sărbătorească ce are loc de obicei în fiecare duminică în sate, și la care se joacă hora. – 5. Cerc, grup aparte, bisericuță. – 6. Cor (al unei biserici). – 7. Constelație neidentificată. – Var. hoară, hore. Mr. cor. Ngr. χορόρ (Röesler 578). Se presupune în general că a intrat în rom. prin intermediul bg. hóro (DAR; Pușcariu, Lr., 280), însă această ipoteză nu pare necesară; cf. și sb. horo, tc. hora. – Der. hori, vb. (a juca hora; a cînta sau a interpreta la instrumente melodii populare; a aduna cu grebla fînul pentru a forma baza căpiței); horitor, s. m. (dansator; cîntăreț); horitură, s. f. (baza căpiței); horiște, s. f. (loc sau sală unde se dansează). Vezi definitia »

LINOGRAVÚRĂ s. f. procedeu de reproducere și multiplicare a unui desen prin imprimarea unei plăci gravate în linoleum. ◊ imaginea obținută. (< fr. linogravure) Vezi definitia »

PRETÉXTĂ adj.f. Togă pretextă (și s.f.) = togă albă cu garnitură de purpură, pe care o purtau în vechea Romă tinerii patricieni. [< lat. (toga) praetexta]. Vezi definitia »