Definita cuvantului circumlocuție
CIRCUMLOCÚȚIE s. f. expunere pe ocolite a unei idei care poate fi redată direct, mai concis; perifrază. (< fr. circonlocution, lat. circumlocutio)
Sursa: MDN
Sursa: MDN
Cuvinte ce rimeaza cu circumlocuție
CLIMATOLOGÍE s. f. Ramură a meteorologiei care se ocupă cu studierea climei de pe glob și cu importanța ei pentru viața organică. – Din fr. climatologie. Vezi definitia »
TRIPLOIDÍE s. f. stare a unei ființe triploide. (< fr. triploïdie) Vezi definitia »
CORECTAZÍE s.f. (Med.) Dilatație a pupilei; midriază. [Gen. -iei. / < fr. corectasie, cf. gr. kore – pupilă, ektasis – dilatație]. Vezi definitia »
BĂBĂTÍE, băbătii, s. f. (Reg.) Babă. ♦ Nevastă (bătrână). – Cf. babă. Vezi definitia »
ÁRIE1 s. f. 1. (mat.) întindere, mărime a unei suprafețe limitate. 2. zonă de răspândire a unui fenomen. ◊ areal1. 3. teritoriu în care se vorbește o anumită limbă, un dialect etc. (< lat. area) Vezi definitia »